Minunea Dimineţii

Privind de dimineaţă am văzut
Caisul lângă geam c-a înflorit;
Şi-a pus strai alb de primenire
Dup-anotimpul rece-n părăsire,
Şi-aşa frumos, s-a-mpodobit!

E floare lângă floare-n rânduri
Cu argintiile petale parfumate;
Albinele aşteaptă să-şi ia darul
Să strângă-n guşa lor nectarul,
Să-l pună-n stupul cu bucate.

Căci mierea şi polenul strânse
Vor fi-adunate pentru hrană;
Sunt primul rod de pregustare
Din munca lor cea truditoare,
Din noul an, cu dulcea-i mană.

Şi-aşa-i de frumos să priveşti
Peisaju-n flori, de farmec plin,
Ce-aduce noi nădejdi-n suflet
Când vezi în ele atâta zumzet,
Că şi-au un rost prin Cel Divin.

O, şi dacă cu-ai credinţei ochi
Privim la marea 'Nţelepciune,
În reverenţă-umili noi vedem
Şi pe deplin putem să credem,
Că-n orice zi, -i câte-o minune!

Flavius Laurian Duverna
13 aprilie 2013