Lăcomia de bani
Patima banilor, demult, este:
Rădăcina tuturor relelor.
Domnul ne-o spune-n versete,
Prin trista poveste-a trădărilor.
Mica din Efraim i-a furat
Mamei lui, banii, i-a tăinuit,
Dar auzind c-a blestemat,
Păcatul și-a mărturisit.
Apoi, au făurit un idol
Din argintul deja damnat,
Ca și din aurul lui Israel:
Un zeu-taur a fost turnat.
Apoi poporul, de fapt, s-a-nchinat
La idolul- fiu al podoabelor,
Dar, oficial au decretat:
Serbare pentru Domnul Domnilor.
Crăciunul ideal e pomenirea
Venirii-n lume, a Mântuitorului,
Dar, pentru cei mulți e-ntâlnirea
Familiei la umbra bradului.
Evreii cântau imn fărădelegii,
Slăvind un fals zeu al Ieșirii,
Iar Moise spărgea tablele legii
De stâncă-, n ziua răzvrătirii.
Când legea Israel a împlinit,
Podoabele de-aur și-au îngropat,
Pe Domnul Viu L-au preamărit,
Din toată inima s-au închinat.
Ghehazi, ucenic lui Elisei,
Văzând că Naaman e vindecat
Fără plată, i-a vrut talanții lui,
Prin bogății, lepră a căpătat!
Toţi ucenicii L-au părăsit,
Simon întreit s-a lepădat,
Unul singur pe bani L-a tocmit:
Iuda, pentru arginţi L-a trădat.
Iată, Cristos i-a primit înapoi
Pe unsprezece i-a spălat și iertat,
Le-a șters vina de anti-eroi,
Instinctul de fugă, El ni l-a dat.
Unul singur, nebun, s-a spânzurat:
Iscarioteanul, fiul pierzării,
N-a mers la cruce să fie iertat,
Deşi lepădase banii trădării.
S-a spovedit prea târziu, şi-n zadar
Preoţilor deicizi şi tirani,
Nu credea în salvarea prin har,
S-a pierdut din iubirea de bani.
Şi-ar fi iertat Isus şi trădătorul,
Ca pe călăi și pe tâlharul „bun”?
Pilat a condamnat chiar Adevărul,
Spălându-și mâinile-a ajuns nebun!
„Vai, cum s-a înnegrit aurul!”
Profetul Ieremia a strigat,
Bogăția lumii îi e blestemul,
În gunoi, arginții s-au schimbat!
Dar cei ce nu au patima de bani,
Dorind numai argintul pocăinței,
Și-ncearcă să adune, printre ani,
Din ploi și Soare, aurul credinței,
Prin porțile vii, de mărgăritar,
Vom păși în cetatea de aur,
Vom domni peste ce-am dat în dar:
Răsplata e eternul tezaur!
Să fim darnici cu bogății nedrepte,
Să câștigăm ce nu se poate pierde!
Smeriți, s-avem nevoi modeste,
Fiind, pe pământ, copacul verde!
În rai, gusta-vom din Pomul Vieții,
Din seva-i: elixirul tinereții!
Amin!
Sper sa ma intelegeti de ce am spus "patima" in loc de "iubire", cum apare in traducerile noastre biblice. Pentru mine, cuvantul iubire-dragoste, e sacru, e un sentiment pentru fiinte, nu pentru niste jalnice hartii imprimate!..