Doamne, mă ştii...

Doamne mă ştii pân-ntr-atât
De când viaţă, Tu mi-ai dat,
În trup, cât voi avea de stat,
Că-ai vieţii ani, mi-ai hotărât
În planul soartei, de-a fi cât.

Tu-mi numeri paşii vieţii mele
Şi de stau jos, şi de mă scol,
C-ascunşi ei nu-s, ci dau ocol...
Şi chiar de-ar fi, ştii toate cele,
Cum eu-mi fac planurile mele.

Căci paşii vieţii mele-aleargă
Încoa-şi-n colo, în pribegie,
Că ţinta lor, mi-e-n veşnicie...
Şi totuşi viaţa-mi este dragă
Cât ea-mi va fi aici pribeagă!

Mi-e dragă pentru-al ei destin
Ce-n Providenţa Ta măreaţă
Când mi-ai suflat în nări viaţă,
În planu-Ţi preasfânt şi divin
Am devenit om cu chip senin.

Chiar de păcatul m-a distrus
Tu Doamne, m-ai recuperat,
Prin Jertfa Golgotei ce-ai dat,
Prin darul sfânt venit de sus
Prin Fiul scump, Hristos Isus!

Flavius Laurian Duverna
15 aprilie 2013