Acei de Domnul ce-s răscumpărați
Vor mulțumi cu-ntreaga lor suflare
Din răsărit în munții cei înalți,
Din miază-noapte până peste mare.
Pustiul îl purtau în pribegit
Și sufereau de foame și de sete,
Nici o cetate nu li s-a găsit
Unde necazu-ar fi putut s-aștepte.
Din strâmtorarea lor ei au strigat
Lui Dumnezeu durerea omenească
O cale nouă El le-a arătat
Și o Cetate unde să trăiască.
Salvații lui Isus, să-I mulțumim
De setea și de foamea împăcată,
De-nariparea într-un trai sublim
Pentru vecie care ne-a fost dată.
În întuneric umbrele de morți
Ședeau în mârșăvie și în fiare
Fiindcă-au vrut să-și amăgească sorți
Prin crime să se-mbogățească-n stare.
Din bezna lor cu suflete au plâns
Pe Dumnezeu rugând din neputință –
Căzură lanțuri, viața s-a aprins
Și fiecare a primit Credință.
Salvații lui Isus, să-I mulțumim
De setea și de foamea împăcată,
De-nariparea într-un trai sublim
Pentru vecie care ne-a fost dată.
Nebunii s-au crezut ca domnitori,
Dar au căzut din tronul revoltării
În moarte ei se risipeau din zori
Și terminau în frigul înnoptării.
Dar inimile le-au strigat în sus
Fără cuvinte majice și-n rime
Și a venit Cuvântul lui Isus
De i-a salvat din gropi de țintirime.
Salvații lui Isus, să-I mulțumim
De setea și de foamea împăcată,
De-nariparea într-un trai sublim
Pentru vecie care ne-a fost dată.
Mările pline sunt de marinari
Ce îndrăzneala lor și-o duc pe vase
Ci-i încolțiră valurile mari,
Cu orice gând a lor îi mestecase.
Ei au strigat din funduri de mărgean
Durerea lor așa nesuferită
Și Dumnezeu i-aduse în liman
Și i-a întors în Patria iubită.
Salvații lui Isus, să-I mulțumim
De setea și de foamea împăcată,
De-nariparea într-un trai sublim
Pentru vecie care ne-a fost dată.
Noi doar prefacem râuri în deșert,
Gura de rai în plângere sărată
Cu sufletul întunecat, incert
La toate ce Dreptatea o arată.
Iar Dumnezeu pustiul face-n lac,
Din crăpături de lut răsar izvoare
Și codrii frumusețile desfac,
Și roade dau cirezi și cu ogoare.
Oricine de la Domnul ajutor
Sincer ceru din starea chinuită
El l-a-nălțat aripă de cocor
Spre Țara libertății fericită.
Din crăpături de lut răsar izvoare
Și codrii frumusețile desfac,
Și roade dau cirezi și cu ogoare."Minunat! Lucrarea vietii si a frumusetii pe care Dumnezeu o desfasoara sub ochii nostri! Trebuie sensibilitatea unui poet autentic pentru a o creiona asa bine1