Legea

Nu legea te îndeamnă să faci rele,
Ea îți arată unde ai greșit.
Și te îndeamnă să-i urmezi cărarea,
Prin ea, să crești desăvârșit.

Nu legea îmi șoptește la ureche,
Tot strâmb să-i calc învățătura
Și nu-i pe placul, Celui ce a dat-o,
S-o-înfăptuiesc numai cu gura.

Nu-i legea ce te ia de mână,
Nu te-a îmbrăcat cu harul să bârfești.
Îți spune-n schimb: "Copile, fii cuminte,
Părinții tăi, cu drag să îi cinstești."

Să nu poftești, ne cere legea,
La cel de lângă tine ce-a clădit,
Palate, herghelii, averi ce-s trecătoare,
În schimb, argintul lui, de mult a ruginit.

Nu legea e dușmanul, firii păcătoase,
Când îmi vorbește sincer, în taine ce-am făcut.
Îmi spune totodată, că nu e îndeajuns,
Să-i împlinesc porunca, uitându-L pe Isus.

Prin lege cunoscut-am, păcatul, osândirea.
În piatră au fost scrise, să știe omenirea,
Că legea-i pentru toți; creștin, barbar, evreu,
E abecedarul vieții, e Însuşi, Dumnezeu !

Viorel Balcan 2 aprilie 2013