În suflet și în inimă eu cânt
Cântare-mi este și întreaga fire -
Pe Calea mea pășită pe pământ
Eu sunt condus de Brațul în Iubire.
M-oi deștepta din zori de zori de zi
Și-n orice pas din cărăruia-naltă
Pe Dumnezeu cu viața-L voi slăvi
De la o zare până-n zarea altă.
Un cântec va trăi în jurul meu
Cu note încărcându-mă pe mine
Să povestesc de Domnul Dumnezeu,
De viața ce mi-a dat-o cu lumine.
M-a scos cum din pustiul în venin
Și m-a ferit de lațuri din cetate
Că și acum pășesc ca peregrin
Pe-un drum de melodie-n libertate
În muzica-nflorită-n rugăciuni,
În armonia razelor de Soare
Ca și un miel ce zburdă pe pășuni
În argintiul rimei de izvoare.
Imi plac, mai cu seama versurile: "Cântare-mi este și întreaga fire", "În muzica-nflorită-n rugăciuni,", "În argintiul rimei de izvoare." pentru ca sunt deosebit de artistice!
În armonia razelor de Soare
Ca și un miel ce zburdă pe pășuni
În argintiul rimei de izvoare." Parca ma simt si eu ca o mielusea, atat de multa forta sugestiva are poezia aceasta! Si mi se face un dor de izvoare si rime argintii!Incantator psalm de viata!