Noaptea-ntreagă ninse moale:
Dimineaţa toţi copacii
Încărcaţi sunt în petale
Pe crenguţele sărace.

Prinse-s floare lângă floare
Fulguşorii primăverii,
Iar în ochi la fiecare
Arde auru-nălţării

Soarele ce îl trimise
Fiecărei printr-o rază
Şi înaripate-n vise
Flori spre ceruri scânteiază.

Iar albina aurie
Aurul ceresc adună
Să-l păstreze bogăţie
Pentru-ntreaga lor comună.

Vrăbiuţe ameţite
În parfumul de lumină
Nu pot crede şi admite
Că ninsoarea nu-i străină.

Repetându-şi iar refrenul
Printre flori îşi duc colindul
Că le-acoperi polenul
Ciocu,-n galben poleindu-l.

E pornirea largă-a vieţii
Peste codri, peste case,
Iar beţia frumuseţii
Şi pe mine mă atrase.

Fug şi eu cât ţi-i ogarul
Prin copacii plini în stele
Nasul meu e-n chihlimbarul
Ce s-a scuturat din ele.

Aer parcă nu-mi ajunge
Ori că în plămâni nu-ncape...
Înflorească-Ţi, Doamne, fulgii
Şi-orice suflet să adape.

Că această înflorire
E-o minune, e-o minune
Ca şi orice fericire,
Ca şi orice rugăciune.