Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
De cîte ori se însera,
Ieşeai afară din cetate,
Căci ne purtai povara tare grea,
În ea, erau aşa multe, păcate.
Te-ndepărtai să mijloceşti,
Pentru ''ai Tăi '' şi pentru Tine,
Să Ţi se dea din plin,
Prin Duhul Sfînt,
Puterile Divine.
Erai cuplat în rugăciuni cu cerul,
Acolo-i aduceai pe ''toţi ai Tăi''
Îi primeneai prin Adevărul,
Prin Duhul Sfînt, în rugă, Tu chemai.
Şi mijlocind, primeai: PUTERE!
Era Lucrarea Sfîntă ce-o făceai,
Ca să primeşti în Sfîntă părtăşie,
Puterea, ce alţii n-o aveau!
Erai în cer!
În rugile-ndreptate,
Spre Creator,
Să-I spui tot ce El, deja ştia
... Dar, Părtăşia...
Plină de putere,
Era: IUBIREA
Din sfîntă Casa Ta!
Împărtăşeai cu bucurie,
Cu Tatăl Sfînt,
Cu Tatăl Tău,
Şi-n lacrimile Tale...
Mă regăseam şi eu!
De-atunci, Tu Îi spuneai de mine,
Să-mi facă ''loc'' în cerul sfînt,
Să-mi dea din ''îngerii-I '' şi mie,
În jur, cînd plîng.
Tu îţi lărgeai Împărăţia,
Prin părtăşii cu Tatăl Sfînt,
Ne coborai de-acol' Iubirea-Ţi,
Aicea, pe pămînt.
Aşa ne-ai învăţat:
Ca să ''ieşim afară''!
Din: ritual, tradiţii şi păreri,
Să ne-ntîlnim şi noi,
Cu Tine-n rugă,
Cum Tu ... făceai în înserări.
Multe din poeziile scrise sunt inspiraţii dăruite mie de Duhul Sfînt la biserică, în timpul de părtăşie în şi cu Domnul. Versurile de mai sus sunt primite recent la închinarea de dimineaţă. Fie slăvit Domnul Oştirilor!
Cu cele mai calde sentimente frăţeşti!