Eu… om…o părere…


Mă urc prin credinţă
Spre poarta eternă,
Las harul să curgă
Prin sufletul meu…
Dintre lună şi stele,
Galaxii neştiute…
Te aştept ca să-mi vii Dumnezeu!
Eu… om…o părere…
O brumă ce trece,
Ca praful de vânturi suflat!
Mă înnalţ prin credinţă
dezleg astrale mistere,
şi caut o Tată divinul Tău sfat!
Aripe de doruri,
mă poartă spre Tine
deşi în teluric mă simt înglodat.
Cu luna pe frunte,
cu stele pe umăr,
din drumul credinţei nu vreau să m-abat.
Când veştede frunze
îmi cântă-n ureche
simfonie ciudată ce abia a trecut…
Te implor, mă ţine curată,
şi scapă-mă Doamne de lut!

Greta Andreica
26 Marie 2013