Sunetele Dragostei
Cu sunet de vioară,
Privighetoare fină,
Natura strigă "Slavă!",
Izvoare lin curgând...
Apoi se-aude naiul,
Suind lin ciocîrlie,
Lumini inundă codrul,
Purtând flori, armonie...
Nu-ntârzie cavalul,
Măiastră glăsuire,
Un pic din jertfă, dorul,
De casa mea din stele...
Doar clarinetul plânge,
Cu glas de cuc ce singur,
Rămâne în mirare:
- De ce mă strig-un graur?
Apare însă harpa,
Cu tonuri ca o mierlă,
Dovadă că răbdarea,
E pacea care strigă :
- Curaj, suferă, plânge,
Dar ținta n-o vei pierde!
Și-n strălucire trâmbiți,
De gâște-avertizare,
Regesc alai de îngeri,
Purtând veşti, sărbătoare!
Cum zice cald oboiul,
De sturz tril, de cinteze...
- Popas : acum e timpul,
De cuibărit ... ca berze!
Azi am cumparat o pasare ce aduce aminte de o privighetoare( electronica,e pacat sa tii prizoniera o fiinta vie), dar adevarata incantare ma cuprinde dimineata la ora cinci cand un cor de pasari de tot felul incepe sa cante, cu toate ca locuim intr-un oras de trei sute de mii de oameni(Bologna),o adevarata jungla de beton...Dumnezeu ne aduce aminte ca santem copiii lui si prin aceste fapturi minunate , de multe ori ignorate de noi,oameni prea tavaliti de tavalugul nebun al vietii...