Lebede ca-argintul
Gem prelung şi larg
C-au văzut pământul
Cel visat şi drag.
Că veniră iară
Pe-o gură de rai
Şi cu primăvară
S-au întors pe plai.
Nopţile vegherii
Au trecut şi nu-s
Zorii primăverii
Ele au adus.
Trâmbiţând tăria
Cerului de-azur
Vezi cum veşnicia
Se revarsă-n jur.
Versuindu-şi dorul
Slobozit din greu
Li se-nclină zborul
Pe sub curcubeu.
Se aud departe
Glasuri argintii
Ca și cum din moarte
Evadară vii.
Glăsuirea-atinge
Huma-n hibernări
Parcă nişte îngeri
Plâng din răsputeri.
Vrând ca să trezească
Omul de la chin,
Să se oglindească
În cerul senin.
Spun de judecată
De Iubire şi
Zic că încă-odată
Primăvară-a fi.
Cerului de-azur
Vezi cum veşnicia
Se revarsă-n jur.Magnific, divin inspirat si plin de speranta, cu note nostalgice!