De cîte ori, am plîns pentru iertare
Şi milă, sfintele-Ţi virtuţi,
Dar cînd bogatul mă apasă,
Tu ştii...
Vărsat-am lacrime fierbinţi
Cînd mă ura căci, Te iubesc
Chiar de-s sărac şi n-am averi,
Nici ''cont în bănci''
Ci doar...
Înseninări şi zîmbet cald,
Din Sfintele-Ţi Puteri.
Şi-atîta apăsare am primit,
Căci Îţi zîmbesc mereu,
Şi tare m-au dispreţuit,
Căci sunt: Copilul Tău!
De atîta foame v-aţi rugat!
Striga-n ''turbări'' de glas greu, ură,
Iar Tu-mi sfinţeai cu ''dulce -n glas,''
Să nu simt ... greaua lovitură!
Dispreţuiţi şi aruncaţi în colţ,
De ''uitături '' ce nu vin de la Tine...
Eu îmi petrec iubirile în rai,
Căutîndu-Te pe Tine...
Şi trec prin haru-Ţi minunat,
Şi nu aud ''vorba ruşinii''
Căci dezmierdarea-n Duhul Sfînt,
Mă bucură-n Lumini!
Şi-aşa, mă mir în bogăţie!
Şi simt căci
Cerul e al meu!
Cînd ''gust '' din Sfînta Părtăşie,
NU sunt sărac!
Eu sunt :
Bogatul Tău!
Pentru unii dintre noi, sărăcia frăţietăţii este considerată însuşirea unei anumite "clase sociale" - Domnul Isus şi-a construit Împărăţia de jos în sus... aceasta mă face să cred căci săracii s-au rugat primii pentru problemele bogaţilor...
nu le roade molia și fericirea veșnică cu Domnul.Dumnezeu să se îndure și de cei care se cred bogați dar nu sunt, că nu înțeleg și nu fac voia Domnului.Dumnezeu să te binecuvinteze,să ne ru-
găm unii pentru alții.Prin versurile tale primesc întotdeauna putere,pentru că vin din Duhul Sfânt,
fii fericită cu un așa Dar.