Când corabia vieții mele

Când corabia vieții mele se înclina neputincioasă
Sub vântul ispitei grele și părea să nu mai iasă...
Am strigat la Domnul Isus, convins că El nu mă lasă
Nicidecum să fiu răspuns. Nicidecum să fiu răpus.

/Domnul meu iubit Isus, toată noaptea mijlocește
În rugăciuni, pe Munte sus, însă când nimicitorul
Cu furtunile-i de moarte în corabia mea lovește,
Suveran pe marea vieții, vine El Mântuitorul,
În splendoarea Sa divină și corabia-mi izbăvește./

Plin de pace și voios, călător pe marea lumii,
Duc vestea, maiestuos, despre harul mântuirii
Prin Domnul Isus Hristos și înspre Patria Luminii
El mă duce glorios! El mă duce glorios!

Vânt năprasnic se stârnește deseori pe marea vieții
Și corabia-mi se-nvârtește prin furtuna nedreptății...
Însă Domnul, mă păzește. Iar în zorii dimineții
Vine și mă izbăvește. Vine și mă izbăvește!


13/07/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)