Dă-mi Doamne, înţelepciune,
Să vorbesc numai ce-i bine...
Să gândesc, doar gândul Tău:
Aceasta Doamne, Te rog eu!

Dă-mi Doamne, cuvinte sfinte
Pentru cei ce-mi ies în cale,
Să le spun de mântuire...
Nu reţete de sarmale...

Dă-mi Doamne, ce îmi lipseşte:
Căci în Biblie citesc:
Cine n-are, să tot ceară!
Doamne... neuroni lipsesc...

Dă-mi Doamne şi fapte bune
Să mărturisesc cu trupul,
Nu cu vorba ce se uită,
Sau doar fapte... sau trecutul...

Dă-mi Doamne, o mărturie...
Sfântă... să o am în lume...
Că ce n-am, eu Îţi cer Ţie...
Tu îmi dai... şi-atunci... minune:

Dă-mi Doamne... şi ce mi-ai dat?
Că nu treburi importante,
Am cerut... nici împărat...
Nu am vrut nici întristare...

Dă-mi Doamne... O cruce grea?
Plină ochi de supărare?
Cu poveri şi suferinţi?
N-am cerut la întâmplare...

Dă-mi Doamne... înţelepciune...
Că tu şti ce... cum... şi cât...
Să ne dai în astă lume...
Noi îţi cerem şi... atât..

Dă-mi Doamne... şi pe deasupra...
Tu ne dai ce ştii mai bine...
Mântuire... celelalte...
De ne dai... mărire Ţie...

Dă-mi Doamne... ce vrei şi vrei!
Eu primesc cu bucurie...
Dacă, îmi vei da senin...
Dacă nu... şi nori să vie...

Dă-mi Doamne... Te rog să-mi dai...
Lucruri veşnice cu carul,
Că aşa în cer uita-voi,
Întristarea şi amarul!

Dă-mi Doamne... Eu cer... şi-atât...
Dă-mi credinţă şi răbdare,
Să-mi duc viaţa la sfârşit,
Să nu cad de pe cărare...

Dă-mi Doamne... şi Tu-mi vei da...
Sus în cer, ce jos nu poţi...
Tu nu poţi să minţi Isuse...
Vreau iertare... ştiu că poţi...

Dă-mi Doamne un rai preasfânt!
Să stau cu Tine la masă...
Să mă bucur de cuvânt:
"În sfârşit... mi-ai dat... ACASĂ"