Privea din ceruri Tatăl spre Fiul răstignit
Şi mii de lacrimi udă pământul răvăşit...
Se-ntunecă o clipă a soarelui lumină...
O, câtă nedreptate să moară fără vină!

Să moară pe o cruce, Ea, veşnica Iubire
Ce-a părăsit sublimul să vină-n omenire...
Şi-a străbătut pământul de dragoste purtat
Să scape lumea toată de beznă şi păcat!

Ce mulţi au fost acei ce-au auzit chemarea
Dar ce puţini primit-au şi pacea şi iertarea...
În lunga-I pribegie mulţimi L-au însoţit
Dar ce puţini în urmă pe Domnul L-au iubit!

Şi totuşi Mielul Slavei la moarte a fost dat
Şi vina omenirii la cruce a purtat...
S-aducă mântuirea El a plătit un preţ
Pe lemnul suferinţei... El, Împărat Măreţ!

Dar câtă bucurie când în a treia zi
A înviat din moarte, Isus din veşnicii...
Un strigăt se-nfiripă în patru zări purtat:
"Isus e viu! Trăieşte! E viu cu-adevărat!"

Vulcan-20-04-2013
Mary