Cînd pietre-n drumul vieţii cad
Şi calea, se-ngustează către Tine,
Cînd dimineţi fără de soare cald,
Mă-nfrigurează,
Să nu mai am priviri senine,
Cînd doine lungi, atîta se jelesc,
Căci şi-au pierdut cîntarea,
Ajută-mi Doamne, Preaiubit,
Pe toate să le biruiesc,
Trimite-mi,
Întremarea!
'Mplinirea Sfîntului Cuvînt,
Iubirea să o simt din nou din Tine,
Deschide uşa Sfîntului Tău Legămînt,
Şi ai Milă de mine!
Căci doar prin Duhu-Ţi pot ca să răzbat
Să-Ţi gust ceresc-dulceaţa,
Să simt căci ''frigu-i alungat''
Şi pot să Îţi văd Faţa.
Să mă ridic, de unde...
M-am împiedicat
Şi-am bîjbîit fără Lumină,
Aşează-mi sufletul din nou în cer,
Să se-odihneasca in Pacea Ta,Divina.
Cînd chem să vii, Isuse Scump
In partasii,sfint,cupa Plina!
Ne sunt cunoscute aceste stări tuturor, ele "încearcă" să răcească dragostea noastră faţă de Domnul. Prin versurile de mai sus, El ne cercetează şi trimite Cuvîntul potrivit, pentru a ieşi din ele.
pentru a-Și împlini lucrarea pe pământ, deși avea Duhul Sfânt fără măsură.Dumnezeu să vină în
ajutorul nostru ori de câte ori avem nevoie, pentru ca „...Să avem, părtășie”cu El.Mulțumesc,sora
Sanda,mulțumesc Domnului pentru că poeziile tale îmi sunt un îndemn binevenit.Domnul să te bi-
necuvinteze și să-ți asculte rugăciunile.
Fiți binecuvântată
Fii binecuvântată.