Cum luminează vișinii în noapte!
Par candelabre în domul-livadă,
Așa-s de albe florile voalate:
Pot fluturii noptatici să le vadă!
Alba-nflorire-i sufletul de pom
Ce strălucește-n nopți de primăvară?
Ca inima creștină dintr-un om:
E-o candelă în bezna seculară!
E-n vișini stol de albe porumbițe
Ce-așteaptă semnul zborului spre casă?
Țes florile: dantele, coronițe,
Parcă-s gătiți în straie de mireasă!
Dar, când s-au desfăcut, așa de dalbi?
Aveau doar muguri fragezi până ieri,
Precum coconii fluturilor albi,
Țineau închise-aripile de îngeri!
Azi, vișinii, ca martori, mă învață:
Pom bun să fiu, columbă fără pată,
Ca floarea, să port haină albă-n viață,
Mireasă fiind, să luminez în noapte!
Doamne, ajută-mă!
Domnul ne vorbeste, cand intr-un fel cand intr-altul (Iov): prin Scripturi, prin oameni, prin natura. Dac-am intelege tot timpul mesajul!..
Frica lutului din noi,
Aripioare ne vor ninge,
S-or deschide ochi de îngeri
Pe copacii noștri goi.
Îmi cer scuze că V-am copiat, dar e comentariu pentru această poezie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Ce strălucește-n nopți de primăvară?
Ca inima creștină dintr-un om:
E-o candelă în bezna seculară!
Amin ! Minunate versuri ! Să ne ajute Dumnezeu să nu se termine uleiul din candelă, ca și alții să vină la lumină. Domnul Isus să vă înmulțească harul !
Fii binecuvântată.