“Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci şi nu-i iei cu mâna; cine se atinge de ei se
înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe şi-i arde în foc pe loc.”(2 Samuel 23:6-7)

Sub falduri de argilă, în strânsă sugrumare,
Stau boabe de scăiete și boabe mici de floare,
Întunecimea rece, împinge spre lumină,
Doi lujeri mici și firavi, de spin și de sulfină.

Ce gingășie-n planta ce luptă să răzbată,
De o privești, ți-e teamă că moare sufocată,
Dar dincolo de toate, sunt mâini de Creator,
Ce-au modelat și brazda și firul pieritor.

Acum, boabe sunt două, dar rostul lor sub soare,
Care o fi? Blestemul, sau binecuvântare?
O floare, e-o splendoare, ce-aduce bucurie,
Ea bucură și ochiul și inima, se știe!

Dar și un spin își are la vreme, înflorirea,
Dar cine se oprește să-și scalde-n el privirea?
O floare-nmiresmată-o culegi, o mângâi lin,
Nu e același lucru, cu florile de spin.

Să nu uităm de mâna Acelui ce-a creat
Și spini și flori, Olarul, cu drag a modelat,
Sunt vasele de cinste și vasele de-ocară,
Toate-s de trebuință, ´năuntru sau afară.

Privind acum la tine, prieten drag, gândește!
Umblarea ta în lume, de tine, ce vorbește?
Ești tu mireasmă sfântă, balsam vindecător,
Sau ești țepuș în carne, un spin chinuitor?

De toate-s bune-n lume, nu toate-s de folos!
Preferi să fii o floare, sau un ciulin spinos?
Să ții minte, prieten, nașterea nu-ți alegi,
Dar veșnicia sigur, poți știi unde-o petreci!

O floare, e iubită, chiar și atunci când moare,
Acel ce-o prețuiește-o pune în clasoare,
Chiar dacă-i ofilită, presată între file,
Rămâne o comoară și are multe zile.

Dar spinul... Fie-i floarea de-o frumusețe rară,
E ars în foc căci face, atingerea să doară,
Ce vrei să fii prieten? Acuma poți alege,
Dintre scăieți și floare, Domnul ce ar culege?

21/04/13, Barcelona-Lucica Boltasu