Cum toate din jurul nostru, au un talc
Eu dragostea Ta, n-o-nteleg; e prea mare!
S-adun toate-ideile-ntr-un imens palc
Tot n-o s-o cuprind; caci ea n-are hotare...

As vrea sa-nteleg ce-a fost 'n-inima Ta
De-ai trimis Fiul Sfant, sa ia jugul lumii;
Sa dea o speranta, iar prin jertfa Sa
Sa dea mantuire, Preasfantul Rabuni.

Iar perla-mi ascunsa-n strafundul inimii
E tot dragostea, ce ma face sa-Ti scriu
Ea tot infloreste, asa cum fac crinii
Si-o cant toata Tie, Acelui ce esti viu!

As vrea tot mai mult, ca aceasta sa creasca
Si-apoi de-al Tau drag, sa las tot ce ma tine
Sa m-ascund in Tine; s-arunc orice masca
Sa las viciul; tot ce-n mine nu-i bine...

Ca-n flori, primavara, sa-mi fie inima
Mai pura, mai alba, mai plina de viata
Si-atunci cand ma vezi, ne-ncetand suspina
Te rog ca sa-mi stergi lacrima de pe fata!

Iubirea sa-mi creasca, asa, eu ma rog,
S-atinga hotarul supremei 'naltari
Sa fiu al Tau prieten, fiu, frate si rob;
Sa-nteleg dragostea-Ti, ce-mi da mereu fiori...

Amin