IEŞIREA DIN COMODITATE

„ Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea
sub rodiul din Migron...”(1 Samuel 14:2)
*******************************
A ne-aşeza la umbra bătrânului stejar
E-atât de confortabil, simţim că este bine
Şi nu-i nevoie-acolo de-o jertfă, de-un altar
Căci vin miresme dragi din văi şi din coline.

Iar blânda adiere atinge ochii, faţa
Simţim cum ne pătrunde un gând liniştitor
Paharele cu apa unde pluteşte gheaţa
Pe tăvi ne sunt aduse cu gest de servitor.

Dar undeva aproape, sau poate mai departe
Se desfăşoară drame, dar şi necazuri mici
De lacrima durerii fiinţele au parte
Căci n-au nici slujitori şi nici prea mulţi amici.

Citim în tihnă presa sau cartea amuzantă
Dar undeva în locul vecin cu-al nostru sat
Nu se cunoaşte vestea atât de penetrantă
Cum că din înălţime harul s-a revărsat.

Suspinele sunt multe şi vin de la distanţă
Dar umbra e prea deasă şi nu le auzim
O, de-am vedea aici o mare discrepanţă
Între vorbirea noastră şi modul cum trăim!,

Atunci am evada din spaţiul relaxării
Şi-am căuta ţinuturi lipsite de Cuvânt.
Da! E nevoie mare de duhul renunţării
Spre-a răspândi Lumina într-un sector nesfânt...

Şi-am alerga la case unde-i stăpân necazul,
Unde sunt răni deschise ce dor necontenit,
Am alina durerea, am mângâia obrazul
Cu vorbe potrivite din Cerul mult dorit.

De înţelegem bine menirea celor scrise
De cei ce-au înţeles ce-nseamnă Legământ
Nu vom avea nici temeri nici suflete închise
Şi-om merge cu balsamul la cei cu visul frânt...

C-aşa-mplinim solia de Fiul proclamată
Când a venit din glorii să rabde chinul greu,
Să scoată omenirea din starea degradată
Şi-apoi să o îndrume spre Tatăl Dumnezeu.

George Cornici/25 Aprilie, 2013