Paştele

Mi-aduc aminte, peste anii
Din vremi ale copilăriei,
Când cu toţi ne pregăteam
Căci Paştele îl aşteptam
Cu ziua mare a bucuriei,
Cu dorul scump al armoniei.

Mi-aduc aminte, peste anii
Când Paştele era privit,
Ca cea mai mare sărbătoare
A conflictelor în rezolvare,
Ca să poţi avea duh liniştit,
Să poţi lua Paştele, sfinţit.

Mi-aduc aminte, peste anii
Cu câtă sfântă plecăciune,
Ne-apropiam de-mpărtăşire
Curaţi la cuget şi simţire,
Şi sinceri prin închinăciune
Ne exprimam în rugăciune.

Mi-aduc aminte, peste anii
Care-au trecut, şi nostalgia
Clipelor sfinte, de înviere,
Cu-a lor sublimă mângâiere
Îmi toarnă-n suflet bucuria,
Pentru Isus Hristos, Mesia.

Căci El este, Paştele nostru
Ce S-a jertfit sus la Calvar
Pentru a noastră mântuire,
Ca prin a Sa neprihănire
La Tatăl ceresc s-avem har,
Căci pentru noi L-a dat în dar.

Flavius Laurian Duverna
25 aprilie 2013