Sunt două lumi, ce se diferă,
Prin însăşi realitatea lor...
Una-i în ceruri, e prosperă,
Altu-i pământul sec şi gol...

Aici viaţa işi reia cursul,
Agale, zi de zi mereu...
Dar, cineva îi vede mersul,
Şi-acela este Dumnezeu!

Dacă aici nimic nu ţine...
Totul se mişcă, pas cu pas...
În ceruri nu există timpul,
Şi nici măcar noţiunea: ceas!

Dumnezeu, e astăzi sfântul,
Cel ce a fost şi ieri, şi mâine!
Deci, în cer, nu trece timpul!
În schimb la noi, nimic nu ţine...

În cer nu va fi ploaie, frig,
Nici foamete şi nici durere!
Asta ne spune că nimic,
Nimic nu mişcă nici nu piere!

Nici lucrurile n-au valoare!
Ci toate sunt nepreţuite!
Nimic nu-şi pierde din culoare,
Nu trebuiesc porţi văruite!

Şi dacă astăzi nu se-ntâmplă,
În cer, încet, să curgă vremea,
Atunci, Slăvit să fie Creatorul!
Că lumea noastră are cheia!

Şi cheia ce deschide lumea,
Din veşnicie neschimbată
E Domnul Isus, ce acuma,
E pururi viu!Şi niciodată,

Nu se va trece la orar,
În cer!că nu va fi nevoie...
E minunat să ai habar,
Şi gândurile-s anevoie...

Sinapsele pe neuroni,
Se fac în câteva secunde!
Şi masele mişcă protoni,
Şi vântul, pleacă şi se duce!

Cum să gândeşti măcar, un pic...
Că lumea cerului intactă,
Nu se comportă ca aici!
Şi nu se schimbă... niciodată!

Iar timpul n-are o acţiune,
Asupra mediului din cer!
Deci oare, viaţa cum există,
Şi cliple nu trec...nu pier?

Să pui un măr pe farfurie,
Şi lasă-l până dimineaţă...
Îl umple praful, stricăciunea,
Se strică repede la faţă!

Dar pomul vieţii ce e verde?
Şi-i verde fără o acţiune!
Nu curge seva prin tulpină...
E lucru mare...nu pot spune...

Să te gândeşti aşa, măcar...
Ce lucruri minunate-s sus!
Şi doar la timpul neschimbat...
Şi toate le-a făcut Isus!