Cum se zbate-n mine prins
Dor de zborul necuprins,
Cum se leagănă el spic
Când spre-azur, când spre nimic
Și cum scârțâie străpuns
Necrezând în vreun răspuns -
Ca și lacrimi din amurg
Doar cuvintele-i mai curg,
Ca o doină dusă-n seri
Geme el fără puteri
Prefăcându-se în cânt
Cu-ochi-n cer de pe pământ.
Îmi pare nespus de rău de neatenția către folclorul nostru românesc. El poate da încă atât de mult...