Ucenicii toţi în casă,
Plini de frică şi speriaţi!
Dar umpuţi de bucuria
Că Isus a înviat!

După clipa minunată,
Arâtării la femei,
Ucenicii după, Petru,
Au crezut atunci şi ei!

Dar pe când stăteau cu toţii,
În acelaşi loc, deodat,
S-a simţit o voce caldă:
Ştim!Isus a înviat!

În această frământare,
Din Emaus, doi ucenici,
Chiar la ora cea târzie,
Au tras tare de opinci,
Să aducă bucurie...

"N-i s-a arâtat azi Domnul...
Şi-am venit să dăm de ştire!
Nu sunt basme!L-am văzut!
O ce mare fericire!"

Şi Maria, Magdalena...
Petru ce a alergat
Au văzut cu toţi mormântul!
Şi pe Isus înviat!

Numai Toma, nu fusese,
La un loc atunci cu ei,
Când Isus se arâta-se,
În acel umil bordei!

Ucenicii povestiră...
Însă el poveşti n-ascultă!
Vrea dovezi şi mărturie...
Şi cu vorbe nu se-ncurcă!

Şi în toată teama asta,
Plini de griji şi bucuroşi,
Stau veghind cu ochi-n patru,
La romanii mincinoşi!

Dar pe când uşa-nchuiată
Trecând repede 8 zile...
Nu romanii vin în casă!
Ci Isus, lumina vie !

"Pace vouă!zise Domnul...
Să-v-arat semnele mele,
Ce am îndurat pe cruce,
Sus!pe lemnul, cu durere!

Toma...Geamăn prin poreclă,
Stă mirat şi suferind!
"Cum de n-am crezut aceasta,
Să văd morţii înviind?

Cum să n-am credinţa care,
El pe Lazăr, a-nviat,
Tinerelul din Nain,
Chiar din raclă s-a sculat?"

"I-a priveşte"...zise Isus...
Uită ce-ţi lipseşte ţie...
Semnele!acuma-ţi spun:
Ai văzut...Credinţa vie!"

Numai Toma, numai Petru,
Doar femeile din casă?
Au văzut minunea însă?
Ce-i ce-au stat cu El la masă?

Nu!ştim toţi!Că din mormânt
Domnul Isus a-nviat!
Din al bibliei cuvânt!
Adevărul am aflat!

Şi de credem adevărul
Cel ce ne-a răscumpărat,
Poate să dea mântuire,
Că E VIU! A ÎNVIAT!