Draga mea, nu fi-ntristată
Că pornesc iarăși în zări
Peste marea-nvolburată
Să duc punte-n depărtări.

Despărțirile sunt triste -
Întrebări fără răspuns,
Flutură dalbul batistei
Lacrimile-ți ce-a ascuns.

Se îndreaptă brigantina
Printre colții înfuriați,
Dar Cuvântul și Lumina
Mi-s alăturea ca frați.

Dumnezeu dacă ordonă
Fericit sunt să ascult
Brațul sigur pe timonă
Cârmuiește încrezut.

Oceanu-n juru-mi rage
Și mă urlă pătimaș,
Ci din scrâșnet de catarge
Ies destoinic și ostaș.

Se înalță valu-n creștet
Că poți să îți ieși din minți,
Dar auzu-mi asurzește
De scrâșnirile-mi din dinți.

Îmi zâmbește strâmb aleanul
I se pare că-s distrus:
Poate-i tânăr capitanul
Luptătorul lui Isus.

Nu cat stări cu echilibre
Ce m-ar face fabulos -
Nu-i pe lume om mai liber
De cât robul lui Cristos.

Nu-ți fă frică de urgia
Ce mă-ntâmpină-n ocean
Bucură-te-n bucuria
Credinciosului oștean.

Mi-i corabia fidelă
Și în luptă, și în cânt
Viața când îmi este velă
Arcuită-n Duhul Sfânt.

Plec în nopțile durerii
Prin văzduhul mut și ud,
Dar prin plânsetele mării
Doar basmaua îți aud.

Contenise din furtună
Observai când rușinat
Că alături, împreună
Noi aici iar am luptat.

Tot uitându-mă-nainte
N-am avut cum să observ -
În dezordinea fierbinte
Mi-alinai oricare nerv.

Sprijinire să-mi fii doară
Tu dorești în greu, mereu
Crezând, dragă surioară,
Că soldat îs numai eu.