Ps 84:1-12

Iubitul meu Părinte, în ancestrale gânduri,
Penița și hârtia se-mbrățișează-n rânduri,
Cuvinte și silabe, în exclamări sublime,
Transmit pacea și harul ce ai sădit în mine.

Sufletul meu tânjește, suspină plin de doruri
Și inima vibrează-nălțându-se în zboruri,
Strig către Dumnezeul, cel veșnic: "Ava! Tată!"
În casa Ta-i iubirea, ce n-am s-o uit vreodată.

De-aceea vreau să laud, îmi pun tăria-n Tine,
Încrederea mă face să salt peste rovine,
Când trec prin văi de plângeri, dai binecuvâtare
Și arșița din mine, o stâmperi, în izvoare.

Privește dar la fața celui ce-i dai putere,
Sionul e balsamul de har și mângâiere,
O zi cu Tine-alături, în Sfânta-Împărăție,
Mai mult, mult prețuiește, decât în lume-o mie.

De-aceea Doamne Tată, umila mea făptură,
Te laudă în stihuri și slove din Scriptură,
Pe-acei fără prihană, Tu nu-i lipsești de bine,
Ferice dar de omul ce se încrede-n Tine!

28/04/13, Barcelona


Luci Boltasu