De Ziua Învierii
De ziua mare, a-nvierii Tale
Mi-aduc, Doamne, aminte,
Cum ai deschis sublima cale
Spre Ţara plaiurilor sfinte!
Eram la moarte condamnat
Pentru marea neascultare,
Dar Doamne, o, Tu-ai înviat,
Mi-ai adus sfânta liberare!
Mi-ai dat dreptul la mântuire
Prin Jertfa Ta ispăşitoare,
Şi-n scumpa Ta neprihănire
La viaţa-n veci biruitoare!
Căci Doamne bun, nu ai voit
Pâmântul, care L-ai creat,
Să stea pustiu şi gol, nelocuit,
Ci el, de om să fie populat!
Voinţa aceasta-Ţi s-a-mplinit
În planul sfânt de salvare,
La Calvar, când Te-ai Jertfit
Dovedind iubirea-Ţi mare!
Putere-ai avut viaţa să-Ţi dai
Şi iarăşi Doamne, ca s-o iei,
Să-l reîntorci, pe om în Rai
Prin Jertfa sacră-a dragostei.
Flavius Laurian Duverna
28 aprilie 2013
Şi iarăşi Doamne, ca s-o iei,
Să-l reîntorci, pe om în Rai
Prin Jertfa sacră-a dragostei” Finis coronat opus! Ultima strofă, concluzie a poeziei și cea mai frumoasă!