Un rob umil, Părinte, vreau să-Ți fiu
Și mila-n palma Ta eu cat, Stăpâne,
Dar mă mângâi în viață ca pe-un fiu
Ferindu-mă de scuipături păgâne.
Ca un iobag mă rog îngenunchiat
Vrând deseori să mi se-ntoarcă jale,
Dar Dumnezeu Cuvântul Lui mi-a dat
Ca pe-un copil să mă-nsoțească-n Cale.
Sunt gata să primesc orice precept,
Poruncile să port fără cârtire,
Ci când supus spre Domnul mă îndrept
Mă-mbrățișează-o Lege de Iubire.
Ce mi-s religioșii îngâmfați
Ce-și lingușesc moliftele cu frică,
Precum doar să conducă-s învățați
Ei tremură la ordin de vlădică.
Ei despre Dumnezeu numai citesc
Când, dârdâindu-și pofta de-nălțare,
Îl onorează rece și livresc
Să îi cerșească-o binecuvântare.
Și, uneori, îngădui răbdător
Tot așteptând pustiul lor de pleavă...
„Copile, treci de tronurile lor
Vorbește-mi ce dorești fără zăbavă!”
Mă-mbrățișează-o Lege de Iubire." Acestea merg direct la suflet..Iar imaginea Cuvantului care ne insoteste pe cale precum calauzeste un copil este divina!