Se-albeşte noaptea...
Se dezmorţesc în glasuri, păsări,
Spre cer se-nnalţă-un vultur,
Se urcă-n cercuri care pier.
O cucuvaie ţipă în răspăr,
Căci şi-a pierdut
Bastonul de vedere!
Şi fără veste, noaptea, se ... deşiră... piere...
'N trezirile de dimineaţă.
Tot ce e viu,
Se trezeşte spre... 'nviere.
Se văd bobiţele de rouă,
Sunt cupele de apă pregătite,
Pentru mieluţii ce se opintesc,
Să se ridice de lîngă mame-calde,
Cu picioarele împleticite.
Se leagănă pe ram dragi turturele,
Se-ngînă, povestindu-şi între ele,
Ce au visat...
În noaptea ce, tocmai s-a îndepărtat.
Se-aud mugiri de dimineaţă,
Cînd vitele la verde ies,
Şi totul a prins iarăşi viaţă,
Minunea e de ne'nţeles!
Minunea, e de ne'nţeles!
În Sfînta-I Înţelepciune, Dumnezeu, ţine în mişcare totul în Univers. Versurile "văd" doar o mică parte din marea Lui Lucrare. Fii binecuvîntat în veci, Doamne!
trăiască prin El. Cu aceste versuri pline de viață, mi-ai înviorat sufletul, sora Sanda dragă, Dumne-
zeu să te binecuvinteze.Astăzi, prin toată căldura și povara,voi cânta și voi lăuda pe Domnul și mă
voi ruga Domnului să-ți dăruiască multe, multe mesaje sfinte, să ni le împărtășești și nouă.Să fii
fericită bucurându-te de Minunea minunilor,de Viața pe care ai primit-o prin Isus Domnul nostru.