CULES CU CÂNTĂRI DE BUCURIE

Vă știm tristețea și vă știm durerea
Voi semănați acum și plânsul v-a învins
Efortul este mare și ați redus șederea
Dar în lăuntrul vostru e-un foc ce nu s-a stins.

Un val de-mpotrivire nu poate să ucidă
Dorința de-a transmite mesajul îngeresc
Dar noaptea e cu lacrimi și ziua e toridă
Și știți că-i o lucrare cu iz dumnezeiesc.

Ați tras adâncă brazdă și glia e fertilă
Cu simțul datoriei Cuvântu-l răspândiți
Dar ați gustat și zbucium căci lumea e ostilă
Ar vrea să fiți de Mire, de-a pururi, despărțiți.

De-atâtea ori amarul a fost pe farfurie
Și ați servit din el cu suflet de creștin
În loc de mângâiere mai mulți v-au dat furie
Și n-ați putut învinge năvalnicul suspin.

Dar nopțile durerii vor fi doar amintire
Ce-ați semănat cu lacrimi veți secera cu cânt
Veni-vor revelații, din nou, să vă inspire
Și iar va fi activ entuziasmul frânt.

O, raza bucuriei ce pare-a acum ascunsă
Va răsări, mereață, în sufletul zdrobit!
Și iarăși fericirea ce-a fost un timp străpunsă
Va lumina privirea spre Domnul preaiubit.

Vibrând cu toată ființa veți înțelege bine
De ce-ați trăit voi starea terestrei tragedii
Și-L veți iubi mai mult pe Cel ce vă susține
Și-I veți compune versuri, sublime melodii.

Pe fețele ce astăzi brăzdate-s de-ntristare
Va înflori surâsul ce-o vreme-a fost străin
Și veți gusta din plin măreața sărbătoare
C-ați semănat comori cu gândul la destin.

George Cornici/29 Aprilie, 2013