NU VREAU SA UIT

*
Nu vreau să uit iubirea, ce pentru mine se jertfea,
Când de păcat eram înlănţuită și inima plângea.
Când mă prinsese în aprig somn, lumea ce lovea,
Cu necredința, care, în bezna nopții mă ținea.

Când cugetul mort, ținea ochii minții înceţoşați,
Și eram o făptură pierdută, cu pașii disperați.
S-au ivit zorii iubirii și ochii au fost luminați,
Și toți stâlpii nelegiuirii, au fost clătinați.

Nu vreau să uit acele clipe, ale libertății mele,
În cer era sărbătoare, se bucurau mii de stele.
Isus, purta pe cruce păcatele mele, multe și grele,
În sângele Lui Sfânt, El, a ținut să mă spele.

A suferit disprețul, rușinea, ce eu le meritam.
Cum să ies din înlănțuire, eu nu mă pricepeam.
Iubirea Lui, de ce mă chema, nu înțelegeam.
Credinţa, legământul mântuirii, le depărtam.

Primit-am iubirea, spre înălțimi să mă avânt.
Când Ușa veșniciei, deschisă fu, spre pământ.
Alergasem spre crucea umilinței unui Sfânt,
Nu vreau să uit bucuria clipei de legământ.

Nu vreau să uit de ce Isus, a suferit pe cruce,
De ce iubirea Lui, din moarte la mântuire duce.
Şi-un nou veșmânt, țesut cu migală, mi-aduce,
Nemurirea, ce prin iubire la sfințire conduce.

Cuvântul cald şi dulce a uns al meu suflet,
Mi-a arătat, că drumu-i ascultare fără sunet.
Că în veghere trebuie să fie al meu umblet,
Pe calea, unde Isus a dat al eliberării decret.

Parafat cu sângele Său divin, pentru păcătos.
Milostiv, plin de îndurare, El, Isus Hristos,
A părăsit slava, să fie jertfă în umilință, jos,
În valea durerii, să dea Tatălui prinos.
Amin!