Când firea îmi plânge sub bice de foc
Și geana suspină în rouă,
Când pasul ce urcă se-oprește în loc
Și voia o-mparte în două,

Când tot ce-i real, e un vis efemer
Și locul devine mai mic,
Când dorul mă-nalță în spații de cer
Și văd că-s un mare nimic,

Când truda topește și picul de sevă,
Ce curge-n potirul de humă,
Când inima bate-n nostalgic, cu vervă
Și vrea ca să fie la cârmă,

Când tot ce aș vrea, ce-aș dori pe moment,
Mă mustră în cuget adânc,
Când zboru-mi se curmă-n crepuscul ardent,
Mă-nchid într-un plânset de țânc,

Încet mă-nfășor în mireasmă de nard
Și duhu-mi tresaltă iertare,
Ochii străluce-n lumina de jad,
Propagată de-o cruce, în zare.

04/05/13, Barcelona- Lucica Boltasu