Martiri si pleava
de Octavian Sarb

Era o noapte rece, neagra,
Cum niciodata n-a mai fost,
Petru incerca sa vada
Ce se-ntampla cu Hristos.

L-a urmat mai de departe,
Ceilalti noua au fugit,
Doar Ioan era pe-aproape,
Doar Ioan l-a insotit.

Au fost martorii-arestarii,
Au privit neputinciosi,
Sabia incrancenarii,
Gandul de a fi zelosi

Si-au primit dreapta mustrare,
Cand Isus le-a zis:”- Destul!
Nu prin sabie esti tare!
Prin credinta vreau sa-ndur

Mania ce s-a strans in Tatal,
In tot timpul ce-a trecut
De cand tara e spurcata,
Azi, paharul s-a umplut!”..

Au intrat la Ana-n curte
Si priveau stupefiati,
Cum Isus primea insulte
De la cei acreditati

Ca sa judece-n dreptate,
Dupa sfintele porunci
Ce s-au scris in Sfanta Carte,
Trecut-a insa mult de-atunci,

De cand aveau in fruntea tarii
Judecatori si imparati
Ce n-aveau jugul desfranarii,
Ci-i judecau corect pe frati,

De cand aveau in inimi, scrise,
Poruncile lui Dumnezeu,
Acum poporul isi primise
Pedeapsa, suspinand din greu

Dupa Mesia, Salvatorul,
Ce aducea eliberarea,
Dar, oare, mai dorea poporul
Ca sa cunoasca consacrarea?

Mai dorea ca sa slujeasca
Dupa litera Scripturii?
Isi dorea sa se smereasca
Si iubirea-n locul urii

Sa se-arate de indata
In poporul pus de-o parte,
Toti, c-o inima curata,
Sa traiasca pan` la moarte?..

Se testa acum credinta,
Petru a falimentat,
N-a-nteles ce-i umilinta
Si de El s-a lepadat!

A urmat intreg poporul
Cand Pilat l-a intrebat
Daca-si vor Mantuitorul
Ei, Baraba, au strigat!

Astfel au ales blestemul:
Sange, moarte si robie,
L-au crucuficat pe lemnul
Crucii, ce avea sa fie

Semnul mantuirii noastre
Pus pe inimi nu in slova,
De atunci strapunse coaste
Stau ca marturii si proba

Pentru Judecata mare,
Cand va reveni cu slava,
Primind cinste si onoare
De la toti: martiri si pleava!

Oradea 04 Mai 2013.