Au trecut și sărbătorile

Mai încet, pe nesimțite, sărbătorile-au trecut,
S-au dus râuri dulci la vale, amintiri de vis tăcut...
Copilașii râd șăgalnic, parc-ar vrea încă o dată,
Să respire atmosfera de-nviere îmbibată...

O nostalgică cântare , ne cuprinde pe furiș,
O povară de regrete : Duhul parcă e mai trist...
Ne întoarcem la necazuri, ce ne iau iarăși pieziș,
Domnul însă-i tot aproape, El iubitul nostru Crist' !

L-am chemat câteva zile, și ne-am bucurat din plin,
Dar El încă ne iubește, ne dorește pe deplin...
Nu vrea să plece-n concediu, vrea să stea mereu cu noi,
Nu ne uită niciodată , nu ne lasă în nevoi !

Cât am fi de tari ,puternici, fără El sântem nimic,
Să-i cătăm un loc de cinste, ,să nu-i dăm doar câte-un pic,
E mereu cu noi în toate, în durere este bun,
Să nu-l lepădăm deoparte, de acum pân la crăciun...

Golul ce-l simțim în suflet, să nu-l umplem cu uitare,
E păcat să sorbim cupa de durere și-ntristare...
El dorește totdeauna să ne dea putere ,viață,
Să-l chemăm cu drag în casă, ziua chiar de dimineață !

Și găsi-vom toți parfumul , vieții ce belșug adie,
Unde-i Domnul este viață, cântec, pace bucurie...
Și tristețea fuge-ndată, loc nu are-n casa noastră,
Ea e plină de Lumină, Prin Isus mereu acasă !