Povestea din pomi

Cum stăteam eu aşa,
În bucătăria mea,
Uitându-mă pe fereastra,
Care dă înspre şosea,
Am văzut ca o poveste
Care-am zis că îmi vorbeşte.
Pe toată am ascultat
Și sfatul ei am urmat.

**************
Că oamenii ce lucrează,
Ce se gândesc... măsoară,
Sunt pomii de pe stradă
Ce se-agită-n vânt de vară.
Doi-trei se iau în braţe,
O horă învârtesc,
Cu mâinile pe umeri,
Parcă îşi povestesc
Aşa... ceva... de-aproape,
Cu capete plecate...
Aşa sunt de uniţi,
Zici că-s nedespărţiţi.
Alţii din jur, coroane
Parcă îşi despletesc
Precum fetele părul,
Şi-l scutură încet,
Când lasă pe-al lor spate
Buclele lor bogate,
Uşor cârlionţate...
Şi vântul ca-n poveste
Parcă te-ademeneşte
În cânt de leagăn
Parcă te-mbie, îţi şopteşte:
“E-aproape dusă ziua
Şi tu eşti ostenit,
Încă mai ai de lucru,
Multe de rânduit.
Dar iată aici e seara,
Puterile s-au scurs
Şi te gândeşti că zilei
Necazu-i de-ajuns.
Te-ai trage la odihnă
Ca să te linişteşti...
Puterile-ţi adună,
Termină dacă poţi,
De vrei să izbuteşti.
De nu... ia-ţi ajutoare!
Uniţi cu toţi... ca noi,
Şi-n vântul cel mai mare
Veţi fi şi voi eroi.”

*************
După-o zi de trudă
Domnul mi-a vorbit
Prin natura care,
El a făurit.
Eu am ascultat
Şi am aplicat,
Ca în tot să fie
Domnul lăudat.
Mi-am chemat copiii,
Lucru-am împărţit.
Curând am fost gata,
Şi ne-am odihnit.
Tot ce facem fie
Spre lauda Lui.
El ne dă tărie,
Glorie Domnului!