Gustând din nou dulceața primăverii
Iar ne copleșește gândul la-Mpărat
S-a desprins de glorii, ne-a eliberat
Scăpându-ne de patima averii.
Cu stări divine lăuntrul e ornat
C-așa învingem undele durerii
Și-așa respingem noile mizerii
Să poată stăpâni Fiul înviat.
El crește-n noi speranțele chircite
De vălul negru ce naște-ngrijorări
Și chiar iubirile au fost tocite...
Dar le-a ‘nălțat pe pisc de-nviorări
Să nu trăim vieți nefericite
Ci taine cu iz de binecuvântări.
George Cornici/6 Mai, 2013