Smerenia cine o are,
e un dar de mare pret.
E o stare´naltatoare,
ce coboara pe semet.


Cine crede ca o are
A pierdut tot continutul.
E mandrie, inaltare,
si-n acel´vorbeste lutul...

Cerceteaza cu atentie,
cum se manifesta ea..
Cand e doar in aparente;
Atunci ea pe sine vrea


sa se-arate-n toate dreapta,
fara gres si fara pata.
Un raspuns nici nu asteapta,
ea e singura-naltata.

O mustrare nu primeste,
caci e prea intepator
Despre sine mult vorbeste,
dar nu e de ajutor.

Cand vreun sfat sau vorba buna
i se-aduce spre-ndreptare
In ureche iar rasuna:
"Am nevoie de naltare!"

Sa asculte, e prea greu
caci are multe de spus..
Fata de altii...mereu
se vede putin mai sus..

****
Asa e smerenia care
este falsa si inseala.
Nici un har,nici pic de sare
doar sfintenie..de spoiala.

Dar cu-adevarat o are
Cel ce nu stie,dar simte:
ca-i o dulce ,rara floare,
dincolo de-a ei cuvinte.

Cugetul smerit primeste
pe aproapele mereu
Stie ca in toti domneste
viata de la Dumnezeu.

De-i gresit, de-i pacatos
Ea nu judeca cu graba
Ci ii cheama la Hristos
ranile cu drag le leaga..

Le vorbeste cu jertfire
Si-i indeamna spre mai bine
Sa primeasca mantuire
Darul slavilor divine.

Sa cautam cu toti smerenia
dar nu in cuvinte, frate..
Ci intr-o viata consacrata
Pentru Dumnezeu..in toate!

Amin! Amin!
12 mai 2013