Sonetul închinării

Autor: Simion Felix Marţian | Album: Doruri si sonete | Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Felix in 13/05/2013

Trezesc în mine psalmii dor de cânt,
De închinare-n scriere aleasă,
Însă nezborul versului m-apasă
Cu tânguiri din fiece cuvânt.

Dar gândul, zbatere în pâcla deasă,
Îşi smulge rădăcina din pământ
Şi-ntr-un biruitor şi viu avânt
Începe închinarea mea s-o ţeasă.

Şi dacă, totuşi, nu găsesc podoabe,
Nici strălucire pentru vers, nici foc,
Împrăştie-mă, Doamne, în silabe

Şi refăcându-mă apoi la loc
Să-ţi fiu, cu toate gândurile roabe,
Închinătorul închinat ad hoc.

Amin
Vulcan, 13 mai 2013

Superb...ce sa adaug eu? Esti poetul meu preferat, fii binecuvantat frate Felix...

Adăugat în 13/05/2013 de lboltasu

...macar o silaba , o litera sa fim din marele sonet al inchinarii,din Psalmul vocilor inchinatoare Domnului, de pe pamint.

Adăugat în 13/05/2013 de sanda_tulics

După prima citire am avut o satisfacție îndoită(prima că nu m-am uitat în dicționar), dar asta nu m-a încurcat să citesc sonetul(când spun „sonetul” , parcă aș fi un giuvaiergiu care spune numirea unei bijuterii) D-voastră încă de câteva ori. Pentru mângâierea sufletului. Vă mulțumesc, frate Felix, că-mi mai întoarceți ochii spre-o frumusețe pe care numai un giuvaiergiu poate a o prețui. Eu, vulgul, pot numai a o admira. Și sunt fericit. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!

Adăugat în 13/05/2013 de bragagiu

Amin! Domnul sa ia aminte si sa va mentina adorator in duh si adevar..ad-hoc!Oricum, in cuvinte si rime alese, aduceti o placuta inchinare prin poezie!

Adăugat în 14/05/2013 de loredanam