Terapie prin poezie
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Rezonanțe creștine
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de loredanam in 16/05/2013
Resursa adaugata de loredanam in 16/05/2013
„De ce mai scriu?” m-am întrebat trudită,
Cu ochii arși de cărți și insomnie,
Nu cred că sunt a muzelor „iubită”,
Nici c-am primit versuri pentru vecie!
Oare îmi plac tastele de computer,
Sau competiția între „inspirați”?
Vreau să respir mireasmă de nenufăr,
Sau eul să-l înalț între confrați?
Desigur, motivația ideală
Este că El m-a îndemnat să scriu,
Dar, poate e-un pretext de poleială,
Un nimb pentru al meu orgoliu viu!
Oare Lui îi plac odele savante,
Prin care Îl înalț, dar eu am fală?
Domnul-cu nimeni slava nu-Și împarte!
Iar eu aștept aplauze din sală!
Desigur, scriu pentru comunicare,
Pentru un schimb de gânduri și trăiri
Orice poem e un mesaj în mare,
Și-o filă-ntr-un album de amintiri!
Vă amintiți, în clase terminale,
Aveam toți un „oracol” cu-ntrebări,
Care erau și existențiale,
Și filozofice, dar și flatări!
Poate parcurgem chiar ultima clasă,
Și scrisul ne e viers de lebede,
Divin răsună dorul de Acasă,
De Isus, să revină repede!
Este Biserica „on-line” deschisă
Pentru eseuri, poezii en-gros?
Trăirea ce-am avut, rămâne scrisă,
Și poate, unii au etern folos!
Știu că există marii barzi nativi,
Care compun cum filomela cântă,
Cum mierla cocertează îin grădini,
Dintr-un instinct poetic, ce ne-ncântă!
Dar alte suflete scriu versuri greu,
Și-adastă-n post și-n rugă să primească
O inspirație de la Dumnezeu,
Un har, prin care cântul să trăiască!
Mai era necesară înc-o voce,
În corul de creștini, o armonie?
Românul e născut poet, se zice,
Și ucenicii-au fost convinși să scrie!
Da, după ce pe Mesia L-au văzut,
Au povestit și-au scris pe pergamente,
Astfel și Evanghelii s-au născut,
S-au canonizat două Testamente.
Dacă, real, pe Domnul L-am simțit,
Și L-am văzut lucrând în viața-aceasta,
Atunci, avem mesaj de povestit,
Și de-nvățat mult din trăirea noastră!
Dar, dacă scriem să ne bucurăm
De-ovații și-mplinire-n poezie,
Atunci, doar de depresie scăpăm,
Și scrisul e perfecta terapie!
Ni-e poezia un imn sfânt, sofism,
O perlă, sporind lumii frumusețea?
Sau este, mai degrabă, exorcism
Prin care alungăm din noi tristețea?
Între depresie și defectul de-a ieși
În evidență - eu, prin semnătură,
Ce-am să aleg? O, Doamne, de aș ști
Că Te-am slujit real prin scriitură! ... . .
Cu ochii arși de cărți și insomnie,
Nu cred că sunt a muzelor „iubită”,
Nici c-am primit versuri pentru vecie!
Oare îmi plac tastele de computer,
Sau competiția între „inspirați”?
Vreau să respir mireasmă de nenufăr,
Sau eul să-l înalț între confrați?
Desigur, motivația ideală
Este că El m-a îndemnat să scriu,
Dar, poate e-un pretext de poleială,
Un nimb pentru al meu orgoliu viu!
Oare Lui îi plac odele savante,
Prin care Îl înalț, dar eu am fală?
Domnul-cu nimeni slava nu-Și împarte!
Iar eu aștept aplauze din sală!
Desigur, scriu pentru comunicare,
Pentru un schimb de gânduri și trăiri
Orice poem e un mesaj în mare,
Și-o filă-ntr-un album de amintiri!
Vă amintiți, în clase terminale,
Aveam toți un „oracol” cu-ntrebări,
Care erau și existențiale,
Și filozofice, dar și flatări!
Poate parcurgem chiar ultima clasă,
Și scrisul ne e viers de lebede,
Divin răsună dorul de Acasă,
De Isus, să revină repede!
Este Biserica „on-line” deschisă
Pentru eseuri, poezii en-gros?
Trăirea ce-am avut, rămâne scrisă,
Și poate, unii au etern folos!
Știu că există marii barzi nativi,
Care compun cum filomela cântă,
Cum mierla cocertează îin grădini,
Dintr-un instinct poetic, ce ne-ncântă!
Dar alte suflete scriu versuri greu,
Și-adastă-n post și-n rugă să primească
O inspirație de la Dumnezeu,
Un har, prin care cântul să trăiască!
Mai era necesară înc-o voce,
În corul de creștini, o armonie?
Românul e născut poet, se zice,
Și ucenicii-au fost convinși să scrie!
Da, după ce pe Mesia L-au văzut,
Au povestit și-au scris pe pergamente,
Astfel și Evanghelii s-au născut,
S-au canonizat două Testamente.
Dacă, real, pe Domnul L-am simțit,
Și L-am văzut lucrând în viața-aceasta,
Atunci, avem mesaj de povestit,
Și de-nvățat mult din trăirea noastră!
Dar, dacă scriem să ne bucurăm
De-ovații și-mplinire-n poezie,
Atunci, doar de depresie scăpăm,
Și scrisul e perfecta terapie!
Ni-e poezia un imn sfânt, sofism,
O perlă, sporind lumii frumusețea?
Sau este, mai degrabă, exorcism
Prin care alungăm din noi tristețea?
Între depresie și defectul de-a ieși
În evidență - eu, prin semnătură,
Ce-am să aleg? O, Doamne, de aș ști
Că Te-am slujit real prin scriitură! ... . .
M-a preocupat motivația scriitorilor, nu a istoricilor, de a-și scrie fanteziile, memoriile sau gândurile. Un scriitor sud-american pretindea că fiecare carte, pentru el, este o.. sinucidere amânată. M-am gândit, imediat: „Și la mine, multe poezii au fost biruințe asupra depresiei, sau poate fiecare ascundea o depresie învinsă.” Dar, vai, ce motiv egoist, de a scrie pentru bunăstarea mea emoțională!..Când voi face totul pentru slava Lui, a Mântuitorului?
Statistici
- Vizualizări: 1716
- Export PDF: 62
- Comentarii: 9
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
jesc pe Domnul, real, din toată inima, cu toată dragostea.O poezie deosebită, de cercetare și ve-
ghere, foarte bună.În Duhul eu te simt sinceră, dăruită, cu o râvnă deosebită pentru Domnul.Dacă
vrei fă și terapie,dar scrie cu încredere că Dumnezeu te iubește și îți dă versuri, mesaje minunate.
Să fii binecuvântată de Domnul, ești deosebită sora Loredana dragă.
,, Ulei a unge rani straine ;; m-am referit la nepasarea mea, care de multe ori sunt poate indiferent, voluntar sau nu, la problemele altora. Dumnezeu sa ma ajute sa ma pocaiesc mai mult la acest subiect.
Va doresc o zi minunata in Domnul !
"Cine n-aduna cu mine, risipeste!"