"Nebunul" din mine
Mai iartă-mi Isuse, "nebunul" din mine,
Ce țipă rănit... ca un leu.
Păgânul ce face să cad în răceală,
Și zid de păcate, zidește mereu...
Aruncă și azi în marea uitării,
Nebunul din mine, Isus!
Pe trepte în jos, cu forță mă-mpinge,
Și-mi taie elanul... spre cerul de sus.
Odată cu mine pășește "nebunul",
Că-i umbră și somn... pe pleoape, Isus.
E râu ce se scurge prin vene, de veacuri,
Născut în grădină, în om când l-ai pus.
Sfințește Isuse, acest templu din mine,
Și scoate afară "nebunul hâdos"!
Zdrobește-l de stânci, și fă-l să dispară,
Și gol să rămână, aruncă-l în jos!
O, iartă Isuse, nebunul din mine,
Și roagă-L pe Tatăl, că nu este altul...
Nebunul ce urlă... și roade în mine...
Să fie iertat... nebun e păcatul!
Viorel Balcan 22 mai 2012
Poate am folosit un cuvânt cam dur, dar nu pot să-mi alint ,, eu-l '' cu ceva mai plăcut.
Slavă Domnului !
,, Nebunul zice în inima lui; Nu este Dumnezeu. Psalmul 14-1
Aici mă refer la o mulțimea zilnică din noi și anume'; păcatul, slăbiciunile, intențiile rele, neascultarea, samd.......care adunândule ne dă exact eu-l nostru.Vorbesc despre mine ca persoană.
O zi minunată în Domnul Isus vă doresc !