La Mormânt

În ziua tristă, cea dintâi a săptămânii
După ce-a trecut ziua mare de Sabat,
Femeile, în zori de zi s-au deşteptat
Şi-n grijă, la ceasul sfânt al rugăciunii,
Au preamărit pe Dumnezeu şi lăudat,
Şi luând miresmele gătite, au plecat...

Voiau să-mbălsămeze trupul lui Isus,
Ce-l luase de pe cruce Iosif şi Nicodim,
Fruntaşi ai Iudeilor aflaţi în Ierusalim,
La care ele, asistaseră cum a fost pus
Într-un mormânt săpat de rang sublim,
La un loc, cu cei bogaţi... din ţintirim.

În dragostea lor sfântă şi neţărmurită,
Găsind mormântul cel închis desigilat,
S-au întors spunând, că Isus a înviat
La ucenicii, ce stau cu inima mâhnită,
Pentru al lor drag Învăţător crucificat,
Ce viaţa, din dragoste iertând Şi-a dat.

Astfel, ele, au adus vestea minunată
Că Domnul, din mormântul cel păzit
De garda de ostaşi... ce n-au dormit,
A înviat, slăvind din moartea călcată
Biruinţa asupra ei, deapururi în vecie,
Spre bucuria cerului şi sfânta armonie.

Flavius Laurian Duverna
05 mai 2013