Ancora Salvării

Când m-am simţit singur, străin
În lumea aceasta trecătoare
Cuprins de-a apelor vâltoare
Zbătându-mă-n dureri şi chin,
Strigat-am Doamne către Tine
Prin glasul rugii cu suspine,
Să-mi dai prin har sprijin divin!

Când m-am simţit cuprins de dor
De a-Ţi urma pe calea sfântă
Cu inima-mi-n dureri înfrântă,
Te-am chemat Doamne-n ajutor
Să-mi fii balsam de vindecare
Şi-n dragostea nespus de mare,
Să-Ţi simt braţul sfânt, salvator!

Când m-am simţit în desnădejde
Izbit de-a valurilor frământare
Supus pericolului de înecare,
Am început Doamne-a-ntrevede
Că dragostea-Ţi, cea salvatoare
Mi-e singura, scumpă salvare,
Mi-e ancora, ce n-o voi pierde.

Şi-n haru-Ţi scump, de milă plin
Ce L-ai turnat cu-mbelşugare
Prin Jertfa crucii-n luminare,
Mi-ai croit Doamne, drum senin,
Drumul spre Rai, şi veşnicie
Spre-a cerului sfântă armonie,
Prin unicul Tău Fiu, Mielul Divin!

Flavius Laurian Duverna
08 mai 2013