Oricât de mult…

Oricât Ți-aș scrie la scrisori,
Nu pot prin ele niciodată,
Să-Ţi mulțumesc că m-ai salvat,
Isus, din lumea vinovată.

Oricât aș pune note-n coardă,
Prin ele, ca să-Ţi cânt mărirea,
Nu aș putea să-Ţi mulțumesc,
Că mi-ai iertat învinuirea.

Oricât aș merge pe genunchi,
În coate, să mă târâi ca un șarpe,
Nu pot, să-Ţi mulțumesc Isus,
Că prin Calvar, ai șters ale mele fapte.

Oricât aș plânge cu suspine,
Cu lacrimi, ca de jertfă pe altar,
Cum aș putea să-Ţi mulțumesc Isuse,
Că fără plată, Mi-ai dat viață-n dar?

Oricât m-aș strădui în lume,
Să picur miere, în cupa cu venin,
Și cum să-Ţi mulțumesc, Isuse
Când ai băut din cupa cu pelin?

Oricât aș fi inspirat la versuri,
Condeiul meu să scrie neîncetat,
Nu pot ofrandă a-Ţi aduce;
Ca Lazăr, din mormânt m-ai înviat.

Ca orbul ce trăia din milă,
Tu m-ai rugat, la Tine să privesc.
De atunci, mă strădui ca în toate,
Să-Ţi spun un simplu: Isus, Îți mulțumesc !

Viorel Balcan 26 aprilie 2013