Eu stelele le număr și socot
Nu prea crezând că-am să le dau de capăt
Căci pe hârtie să le pun nu pot
Și-n cuget n-au căderea să-mi încapă.
Încerc să le ascund în slove reci
Ori în întortocheate comparații,
În cochilii sucite de culbeci
Să le îngrop frumoase constelații.
Dorind să-mi fie toate într-un vers
În rime și în ritmuri să-mi ajungă
Cu gândurile-ntregul Univers
Mi-l văd îngheboșindu-se în pungă.
Eu sunt judecător fiindcă-i scris,
Sunt domnitor c-așa se predicase
Și nu știu încă cineva ce-a zis
De pe amvoane țupăind prin case.
Iar astre stau și râd de-al meu abac
Ce-l scutur și în stânga și în dreapta
Când eu nu pot cu-nfrângeri să mă-mpac
Căci prea mi-i dragă stima și cu soarta.
Le scot încrâncenat din galaxii
Să le împrăștii sigur prin morminte,
Ci ca nisipu-mi fug silabe vii
Prin degete nemaiformând cuvinte.
Tortura-aceasta-așa m-a obosit,
Prin nebuloase-mi rătăci dorința:
Ce caut oare-un cosmos calicit
Că cineva mi-a schilodit Credința?
Îmi aruncai cununa de pe cap
Și stelele-mi de boltă ce sunt prinse
Redevenind din nou Albul Harap,
Iar spânul ars a fost de râvne-aprinse.
Atât de liber devenii pe loc
Că nu simțeam pământul sub picioare,
Ca armăsarul ce înghite foc
O rugă mă-nălță peste-nnoptare.
Pierdui până și urma de hotar
Și-n palma mea văzui un bob de rouă
În care-un cer de stele din florar
Vesteau Viața veșnică și nouă.
altii cu ..pamintul,
unii cu ..vremile
,altele cu ..razboul de tesut..
Unii cu ..culorile..
Victor Bragagiu, are pasaport astral azi...
Ne vorbeste ...dintre ...stele.
frate Victor.
În care-un cer de stele din florar
Vesteau Viața veșnică și nouă." Superb! Un cer de stele ce-au picurat celui smerit intr-un bob de roua poezia care e marele dar si suficienta rasplata!