Piroane de fier,
Si o coroana de spini,
Nu Te-au indepartat,
De scopul final.

Te privesc Omul durei,
Te privesc, cand toti se intorc,
Eu Fata-ti zaresc,
Dar nu inteleg.

Ce durere, Iti srapunge inima?
Ce dragoste Te tine in cuie?
Cine esti Tu? Ce moarte brutala?
Sa meriti sa stai acolo-n locul meu?

Privesc si nu inteleg,
Dar fata Iti zaresc,
Orice umbra de indoiala,
Deodata se risipeste.

Tu nu esti de pe pamant
Pamantul, nu Te-a tinea,
Pamantul, suspina si el,
Chiar si cerul plange.

Dar, ce e licarirea din fata Ta?
Ce e frumusetia din privirea Ta?
Acum inteleg, esti un Om Ceresc,
Esti Fiu de Dumnezeu.

Da, Tu esti, Dragostea Curata,
Sfintenia cea nepatata,
Curatia fara margini,
Frumusetia, fara pata.

Atunci.. Ti-am simtit privirea,
Si fata mi-am ascuns,
Sa se uite la mine, Stapanul Universului?
Ce a vazut la mine, El, Isus?