De ce azi frate nu mai lupţi
În sfânta rugăciune
De ce din resturi te înfrupţi
Când e belşug de Pâine?
De ce îţi este-atât de greu
Ca să-L priveşti pe Domnul,
De ce străin de harul Său,
Este în tine omul?
De ce când Dragostea te cheamă
Ca să iubeşti ca El
Tu te prefaci, nu iei în seamă,
Al Tatălui Sfânt Miel?
De ce când fratele-n Cristos
E pus la încercare
Tu eşti atât de bucuros
Fără de îndurare?
De ce ai părăsit tu drumul
Ce duce înspre Cer
Şi te-nfrăţeşti azi cu nebunul
Cu cel, ce nu-i fidel?
De ce-napoi întorci privirea
Prin neguri căutând
Plăceri de-o clipă pentru firea-ţi
Ce va zăcea-n pământ?
De ce slujeşti un alt stăpân
Ce ţi-a furat gândirea
Şi te-a făcut să fii păgân
Un mort al nemurirei?
De ce, de ce-ai ales să mori
Când este-atâta Viaţă
Doar sfinte azi în dar, comori,
Cuvântul Sfânt-povaţă?
De ce?????
Amin!
foarte frumoasa poezie...
Binecuvintari ...
Domnul sa ne dea puterea de a fi sinceri cu El, si astfel vom fi constienti de starea reala in care ne aflam. Sa ne deschida El ochii pentru a putea distinge clar, binele de rau....ca la sfarsitul alergarii noastre sa fim gasiti vrednici de Imparatia la care am fost chemati....
Amin!!!
Multa pace si binecuvantari sfinte in Hristos Domnul .