Mireasa

Plutind ca fulg de păpădie,
Se mișcă-n lume grațios...
Privirile în jur atrage,
Căci orișicine-i curios!

E un prilej de bucurie,
Uitare în necaz, dureri.
Sclipirea albă, de mătase,
Aduce-n suflet mângâieri!

Stârnește-n jur lacrimi și vise,
Toți devenind un pic mai buni,
Și mulți se-ntreabă despre mire:
Ce-o fi, de dă la toți cununi?

Și haine albe, invitații,
La toți ce vor să-L onoreze...
El gratis dă la toți săracii,
Este de-ajuns ca să-L urmeze!

Și nunta nu e rezervată,
Intrare-avem și noi, și voi.
Destul să luăm Haina de nuntă,
Să aruncăm zdrenţe, nevoi...

Ce stai pe gînduri? Îndrăznește!
E mare cinstea ce-am primit.
Să-L prețuim cu toți pe Mire;
Mireasă ești... te-ai pregătit?