Învață-ne să fim mai buni, să proclamăm iubirea,
Cuvântul dragostei de sus, ne fie fericirea,
Să știm, să vrem ca să privim, spre-acei ce-s în nevoi,
Să punem mâna, s-ajutăm, pe cei flămânzi și goi.

Să tindem spre sfânt ideal, să înălțăm privirea,
Spre-albastre zări, să ne dorim, cu-ardoare mântuirea,
Nu doar prin vorbe să fim sfinți, curați și fără vină,
Prin tot ce facem să lucim, să răspândim lumină,

Să învățăm să ne smerim în orice-mprejurare,
Să renunțăm l-al nostru eu, chiar și atunci când doare,
Mult mai de preț e-un duh zdrobit, căci binecuvântarea,
Nu va-ntârzia! Vom căpăta, din slavă, îndurarea.

Să facem partea, să lucrăm, cu sârg, bunăvoință,
Să dăruim! Atâți trăiesc în lipsuri, suferință,
Căci Tatăl care e în cer, va da belșug din plin,
Aceluia ce împlinește Cuvântul  pe deplin.

Pe treapta vieții de cădem, avem mereu un Tată
Ce ne ridică! N-a lăsat, în groapă niciodată,
Pe-ai Săi copii, de-aceea tu, cel ce citești aceste,
Îndreaptă lumea spre Cristos și stările celeste,

Tot ce e scris, tot ce s-a spus, e profețit prin Duhul,
S-a împlinit, se va-mplini! Pământul și văzduhul,
În mâna Celui Preaînalt, au fost, dintotdeauna,
De-aceea, luptă să obți spre veșnicii, cununa!

21/05/13, Barcelona-Lucica Boltasu