Când mi-e foame...
Când mi-e foame, strig la Tine;
Ca prin vis, îmi trimiţi pâine.
Când sunt gol, îngenunchez;
Imediat mă-mbărbătez.
Când sunt trist, în versuri spun
Ce-am pe suflet, la Stăpân.
Duhuri rele când mă-atacă,
Mă sfinţesc şi-Ți aduc jertfă.
Pentru toate-ți mulţumesc
Căci prin astea Tu mă creşti.
Acum 18 ani am scris aceată poezie. Am dat la copii să mănânce şi pentru mine nu mai era nimic. Mi-a venit un verset în minte: "Prea iubiţilor Mei, eu le dau pâinea ca-n somn." Şi I-am scris Domnului ce simt. Am terminat de scris, şi la uşă, a bătut o soră. Avea o pâine în mână.