Cântare cerească

Autor: Victor Bragagiu | Album: Rugăciune în Cale | Tematica: Cincizecime
Resursa adaugata de bragagiu in 22/05/2013

Când Cuvântul cântă-n mine
Eu L-ascult așa uimit:
Dintr-un suflet în rușine
Am un suflet fericit.

Când înalță El cântarea
Pe aripile de zbor
Tremură în mine starea
Fericirilor în dor.

Poate nu-nțeleg cuvinte,
Dar mă dăruiesc în cânt
Și cu duhu-mi și cu minte
Și cu firea-mi de pământ.

Devenind o melodie,
Portativ dumnezeiesc
Nu știu altă bucurie
În destinul omenesc.

Mi-i cântat orice celulă,
Mi-i cuvânt oricare puls
Un planat de libelulă
Dintr-o biată-argilă smuls.

Duhul Sfânt când se înalță
Nu-s refren și nici ison
Sunt Credință și sunt Viață
Înflorită-n a Lui ton.

Cântă Viața, viața cântă
Fără lege, fără crez
Rugăciunea dalbă, sfântă
Dragostei senin botez.

Tot ce are suflare , sa laude pe Domnul!

Adăugat în 22/05/2013 de sanda_tulics

Frate victor,ești un poet nativ(din naștere),un poet minunat și fiindcă î-mi plac mult versurile tale
și fiindcă teiubesc în Cristos am să-țispun ce mă îndeamnă Duhul Sfânt.
Atunci când facem o lucrare cu mintea ancorată în Duhul Sfânt întodeauna este lăudat și înălțat Domnul. Cînd lucrăm cu mintea ancorată în firea de pământ apare o laudă și o înălțare personală .
Ori noi copii domnului ,cu gândul ,cu vorba și cu fapta trebuie să înălțăm întodeauna pe Domnul.
În ultimele două strofe apare o contradicție majoră. Vorbești mai întâi despre o viață în credință și
care se supune și lucează potrivit legii Duhului de Viață,apoi aduci o altă lumină arătând că această viață lucreză „fără lege și fără crez”adică în firea de lut.
Ca un frate carete te apreciez mult ,vin înaintea ta și te rog nu te lăsa purtat de val și de clocotul
poetic care este în tine (real și mare)ci creză cu grrijă ,cu multă rugăciune și cu lacrimi. Încearcă .
Terog încearcă.Șidacă spui,mă rog,roagăte mai mult,ca să se poată bucura Domnul de tine ,așa cum te bucuri tu de ELși de Viața care ai primito în dar.
Domnul să te binecuvinteze.
Cu dragoste,fratele Cornel.

Adăugat în 22/05/2013 de hazcornel

Frate Cornel! Sunt un om fericit că asemeni oameni ca D-voastră nu se tem să-mi scrie sincer ceea ce cred și ceea ce simt. Nici odată nu v-am disprețuit sfaturile și, în fața Domnului, Vă mulțumesc din tot sufletul ca un frate altui frate. Dar aici ceva n-a fost înțeles corect. „Fără lege, fără crez” ar trebui să fie starea personală a oricărui creștin. Legea scrisă a omorât și omoară și azi, nu mă tem s-o spun milioane de oameni credicioși. „Crez” dacă veți fi citit mai atent versurile mele este în înțelegerea mea un antipod a „Credinței”. Crezul este credința(observați , o scriu cu literă mică) de cap, credință din citire, credință cărturăricească. Viața unui creștin este peste lege și în Credința dată lui de Dumnezeu. Iată ce am vrut eu să spun în acest vers. Dumnezeu să Vă binecuvânteze și, personal cred că și D-voastră trăiți în Credință, dar nu în „crez”, iar legea(cu literă mică)nu vă atinge. Amin.

Adăugat în 22/05/2013 de bragagiu